Bine v-am regăsit, dragilor!
Am avut o lună de pauza, în care am îmbinat relaxarea cu ”munca”. Da, când e vorba de investiție in creșterea profesională (și personală :)), nu se ”simte” dificil, ci cu multă curiozitate și dorință de a da mai departe ceea ce acumulez. Am ”acumulat” un certificat internațional care îmi conferă posibilitatea să livrez training-uri de leadership, ceea ce ma onorează și responsabilizează în același timp. Acest model de leadership este preluat în companii mondiale de top (în 70% din organizațiile listate in ”500 Forbes”).
Mi-am îmbogățit, astfel, portofoliul de servicii, pe langa programul de 3 luni, ”blue-print-ul” meu, ”Back on Track”, adresat celor aflați în stări de epuizare și care nu-și mai găsesc sensul în viața proprie.
A fost o luna cu bucurii pe toate planurile, alți doi clienți au finalizat programul, iar rezultatele sunt peste așteptări. Cea mai mare împlinire o simt atunci când oamenii trec de la pattern-uri negative, stări de epuizare nervoasă și context toxic, la noi perspective și transformări interioare profunde. Este ca și cum ar întoarce o noua filă în viața proprie, în care scriu ei înșiși, curățați de mesaje și credințe limitative, de sabotori și ”umbre” ale trecutului.
Revenind, am primit feedback-uri de la voi în această perioadă, mă bucur mult că articolele mele vă sunt utile. Sunt recunoscătoare pentru acest lucru, mă motivează să aduc și mai multă valoare în ceea ce fac. Vă tare mulțumesc! 🙏 🔋 💯
Să trecem la treabă! 🙂
V-ați întrebat care este inamicul relaționării, atât în business, cât și în viață personală?
Deși pare contraintuitiv, IGNORANȚA este “bulbul” din care cresc comportamente nocive, creatoare de vieți lipsite de sens.
Ignoranța din mediul organizațional și…personal.
Ciudat, nu?
Deși trăim în era vitezei, în care informațiile circulă supersonic, cât de atenți suntem la ceea ce contează cu adevărat?
…oamenii, relațiile, NOI!?
În Harvard Grant Study, unul dintre cele mai cuprinzătoare studii despre bunăstarea emoțională din istorie derulat pe parcursul a peste 80 ani, cu sute de intervievări, chestionare aplicate, atât participanților inițiali, cât și copiilor acestora, chiar și cu scanări ale creierului, concluzia a fost uimitor de simplă:
„Relațiile bune ne fac mai fericiți și mai sănătoși. Punct” (Robert Waldinger).
Uimitor de simplu.
Relațiile pe care le avem și ”creștem”, atât în sfera personală, cât și în cea profesională.
Poate părea „urban daily sticker” sau drept o “filozofie” uzitată prea mult, însă calitatea relației cu angajații, cu partenerul, cu noi înșine, are valențe cât se poate de practice, promovatoare de beneficii “holografice”.
De câte ori ți-ai adresat aceste întrebări:
🚩 Angajații “or” fi mulțumiți de modul cum se desfășoară lucrurile în companie?
🚩 Au reușit ei să acumuleze tot ceea ce era nevoie astfel încât să ajungă să performeze?
🚩 Au în spate un mentor care să-i ghideze spre nivele superioare de performanță? (potrivit metodologiilor de leadership, performanța cunoaște diverse stagii în funcție de specificitatea task-ului, de nivelul de pregătire al angajatului în congruentă cu o anumită activitate și de stilul de leadership aplicat în acord cu stadiul de dezvoltare al salariatului)
🚩 Știu ei la ce să se aștepte din partea companiei, cunosc așteptările acesteia și modul în care se dorește ca ei să răspundă expectațiilor organizației?
🚩 Există sisteme de creștere și dezvoltare individuală și de grup pentru angajați?
🚩 De ce se fac “bisericuțe”? Ce fel de indicator este acesta?
🚩 De ce pleacă oamenii?
🚩 Ce “aer” se respire în companie? etc
💔 Care e motivul pentru care partenerul/partenera se simte astfel? (desi, de multe ori am auzit: “este el/ea “îndreptățit/ă” să simtă asta?” – DAR emoțiile NU se justifică, ele se cer a fi înțelese, acceptate, integrate!!!)
💔 Cum ne conectăm când amândoi vrem carieră?
💔 Ce facem ca să păstrăm vie flacăra conexiunii, cea care ne-a “adus” împreună? (relația nu crește de la sine, nu e ca și cum am cumpărat un bun și-l punem în dulap, spre păstrare, știm că ne aparține și îl mai scoatem, din când în când, spre purtare 🙃)
💔 Care e motivul pentru care celălalt a crescut și eu, nu? Unde “s-au separate apele”?
💔 Ce se află în spatele conflictelor, ce vrea cu adevărat fiecare? (oare stilurile diferite de comunicare să fie problema? Oare cum e să convingi un analitic/”thinker” de faptul că tu vezi lumea prin prisma sentimentelor, când ea/el o vede prin prisma graficelor, cifrelor, structurilor? Sau când tu ești axat pe principii și valori iar celălalt, pe oportunități care trebuie valorificate?) etc
💡 Ce-a făcut sens pentru mine, până acum și ce nu? Ce anume fac bine, ce e necesar să las în urmă, ce să continui să dezvolt?
💡 Ce mă motivează, ce mă face să sar din pat dimineață?
💡 Cum e lumea mea interioară (monologul intern), mă servește sau mă blochează în a-mi manifesta potențialul?
💡 Care e motivul pentru care reacționez așa la anumiți factori exteriori?
💡 De ce mă simt mereu stresat/ă și parcă toți sunt împotriva mea?
💡 Dacă nu îmi place/nu mai e util pentru mine, de ce mă complac? La ce va duce asta?
💡 Care e motivul pentru care și cea mai mică sarcină mă copleșește?
Ignoranță se numește și atunci când analizezi mediul, afacerea, relația, pe tine și NU FACI NIMIC. E ca și cum ai văzut “deranjul” dar îl bagi înapoi, sub preș. E mai “confortabil”. Oamenii își fac, oricum treaba, “leafă” merge, nu? Sau “ce rost are, e greu să fii singur, unde mai găsesc eu un/o partener/a?!” Mai ales că trăiești singur/ă, în izolare, nu?! Exact tipurile acestea de”discurs” te-au adus aici.
🔔 “Rețeta” VIEȚILOR IROSITE. Oare dacă ai asista la propria “înmormântare” sau falimentul companiei, CE AI FACE DIFERIT? 🔔
CON-ȘTIEN-TI-ZA-REA este CHEIA. O poți lasă în “broască”, fără să faci nimic (sigur, nici să deschizi ”ușa”!) sau o poți descuia. Sigur că poate apărea “balaurul cu șapte capete” de dincolo de ”ușă”, dar asta înseamnă că vei avea nevoie de “instrumente” adaptate să-i faci față. Nu înseamnă că vei muri.
Sau, poate, vei simți că ești, în sfârșit, aliniat VALORILOR tale, vei simți LINIȘTE și LIBERTATE, PUTEREA DE A CREA, de a INOVA, RESPECT DE SINE și ANCORARE în propriile capabilități, ONORAREA darurilor personale/profesionale sau nevoia de a te dezvolta, de a crește, de a face diferit. În ceea ce te privește sau cu oamenii din companie. Bineînteles, în organizații, nu e suficient. Acolo, vorbim despre voința/dorința celor din bord, viziunea companiei, misiune, valori, cum se pot ele translata din zona de leadership catre echipe, respectiv angajati.
Important acum este ce vei face cu noile “descoperiri”. Le vei depune, după un timp, în “sertarul uitării” (da, știu, ne sperie “Dream Big”, e la alții, nu la noi! 😁) sau le vei pune la treaba?!
De aici mai departe, e strategie. Personală sau de business, cu predictibilitatea inclusiv a momentelor dificile sau zonelor de risc. Analica SWOT, oameni care pot fi resurse pentru tine și care te pot sprijini 🙂. Nu se poate de unul sigur (am trecut și eu prin această iluzie 😎).
Dar cel mai important este să vedem SENSUL, cine suntem NOI în tot acest demers, ne apropie sau ne depărtează de IDENTITATEA noastră, de ceea ce ne dorim să lăsăm după noi?
Că veni vorba, ce lăsăm în urmă, STEJARI FALNICI sau …ambrozii? 🦉
