🔔 CUM controlezi REACȚIA la stres în mediul profesional? 🔔
Speță:
“Ședința de evaluare a rezultatelor semestriale – echipa ta nu a “bifat” toate obiectivele de performanță, urmează ca fiecare manager să explice celor din bord “cifrele” produse. Deja “spiritele” s-au încins, 2 dintre colegi, cu 60% target atins, reacționează dur la feedback-ul celor din conducere. Se simte tensiune în jurul tău, adrenalină și muuult cortizol.
Urmează rândul tău.
Ce faci?”
“Reactivitatea” poate deriva din mai multi factori:
1. Tipul de cultură din organizație;
2. Stilul de leadership practicat și cascadat către echipe;
3. Cât de pregătite sunt echipele să performeze;
4. Secvențialitatea/ritmul atingerii obiectivelor (această decurge și din pct.2 și 3);
5. Relația creată cu cei cărora le sunt raportate cifrele și impactul acestora asupra afacerii;
6. Gradul de reziliența în situații de stres.
În cazul în care lucrezi într-o companie cu o cultură toxică (“demand&control”), va fi provocator să nu ai “reacții”, este ca și cum ai fi într-un “roller coaster” continuu, așadar, nu se poate vorbi despre leadership sau despre performanță.
Leadership-ul are în esența sa, translatarea viziunii, valorilor și principiilor companiei către echipe, așadar, “preemtiunea” unei culturi organizaționale sănătoase, îndreptate către oameni; prin creșterea lor, recunoașterea performanțelor și crearea unui mediu de autonomie privind îndeplinirea sarcinilor (când există performanță dovedită), se creează tracțiune organică către succes, respectiv, îndeplinirea obiectivelor companiei.
Unul dintre membrii comunității de pe LinkdIn, căruia îi mulțumesc pentru feedback-ul valoros, mi-a scris faptul că este important “să nu dai vină pe echipa și îți asumi rezultatul, ca urmare a deciziilor tale. De asemenea, să existe niște explicății obiective și potențiale soluții, inițiative strategice sau orice se poate măsura și evidenția, astfel încât problema să fie înțeleasă și să știi ce trebuie făcut ca să o rezolvi”.
Această înseamnă, transparență, asumare erorilor, mindset axat pe identificarea soluțiilor și nu pe învinovățire și responsabilizare pentru viitor. Fair enough, acțiuni care rezidă dintr-o calitate indubitala de leader.
Un alt membru, căruia îi sunt recunoscătoare pentru readucerea în prim plan a “cercului de aur”, “blue-print-ul” lui Simon Sinek, mi-a scris faptul că ar fi necesar, mai ales în aceste vremuri, să se pună focusul pe “golden inner circle”, respectiv, pe clienții interni, angajații. “Zoom in” pe forța internă de vânzări, servicii support, legal, compliance, PR etc. “Dacă le cunoșți <durerile>, le înțelegi, se deschide o cale de comunicare reală, care poate construi poduri între conducere și echipe. Și, posibil, mai puțină <reactivitate>”.
Într-o companie, în care se aplică principii autentice de cultură organizațională, leaderii cunosc, atât “durerile” angajaților, cât și nivelele de performanță ale acestora și le adresează nevoile în mod corespunzător. Bineînțeles că și top-performerii pot fi demotivați la un moment dat, însă “cheia” este ca leaderii să fie mereu acolo, să observe, să fie lângă ei, să încurajeze, să sprijine (atât cât este necesar) și să adreseze nevoia punctuală a acestora.
Un leader știe când să planifice, să ghideze, când să explice “de ce” se fac lucrurile într-un anumit fel, când să provoace oamenii să-și identifice propriile răspunsuri sau obiective individuale și când să delege. Știe cum să adreseze nevoile, atitudinile, stările înainte de a deveni “reacții”.
Cât privește gradul propriu de reziliența la stres, acesta este suma experiențelor trecute care au lăsat “urme” în structura cerebrală amigdaliana a fiecăruia dintre noi.
🔔 Am “metabolizat” activitățile/acțiunile/evenimentele din trecut, care au presupus anumite grade de risc (din perspectiva personală) sau am fost depășiți de situații?
Sper să nu ”sune” complicat, dar neurostiinta explică care e circuitul de răspuns imediat la un eveniment/trigger specific: într-o fracțiune de secundă, feedback-ul vine prin axa talamus (“hub-ul” informational-sortează datele primite de la organele de simt) – amigdala cerebrală (procesează emoțiile și răspunsul nostru la frică) – hipocamp (“tezaurierul” memoriei noastre, transmite amigdalei dacă situația prezentă este una prin care am mai trecut și dacă este sau nu periculoasă pentru noi) – amigdala, din nou (răspunsul “flight/fight/freeze” sau “suntem în siguranță”).
În cazul unei reacții de tipul “fugi/luptă/îngheață”, se pierde 75% din capacitatea cognitivă, se inhibă, așadar, gândirea rațională și nu ne putem concentra decât pe răspunsul (reacția) la presupusă amenințare. În imaginea de mai sus, hipocampul, în urmă evaluării în “baza de date” a existenței unei amintiri similare, transmite, printr-o buclă de feedback, mesajul către amigdala: “pericol iminent”. Apoi, glandele suprarenale primesc acest mesaj și, astfel, vor “varsă” în circuitul sangvin, cortizol și adrenalină, hormonii de stres. “Engaged” pentru a “o lua la sănătoasă” sau “a lupta cu inamicul” 😅.
La locul de muncă, situația este similară:
Diferența constă în factorii care declanșează reacția la stres, nu ne mai atacă “ursul” ci avem “triggeri” mult mai subtili:
🔊 Insinuările sau atitudinile condescendente, lipsite de respect;
🔊 Lipsa de echitate/dreptate (un coleg nou, neexperimentat, angajat pe o poziție similară ție, plătit mai bine, deși ai vechime și te aflii în poziția de a-i fi și mentor);
🔊 Lipsa de apreciere;
🔊 Sentimentul că nu eșți ascultat/auzit;
🔊 Ți se impun termene-limita nerealiste.
La locul de muncă, “reacția ancestrală” (“fugi/luptă/îngheață) la asemenea “triggeri”, se transformă în: incapacitatea de a lua atitudine, pasivitate; răspunsuri virulente, până la agresiune verbală; în stări permanente de defensivă/”paralizie” atitudinală.
Astfel, se “cumpără”, destul de scump, “polița de asigurare” către burnout 😏.
Ce se poate face pentru a întări reziliența emoțională, astfel încât să nu se ajungă la epuizare cronică?
💎 Vorbește deschis despre ceea ce simți (o discuție 1×1 cu managerul/șeful direct îți poate aduce claritate asupra unei căi de urmat, indiferent care ar fi aceasta);
💎 Creează conexiuni în cadrul companiei/echipei tale, contribuie la un mediu sănătos de creștere personală și profesională;
💎 Asumă-ți responsabilitatea, caută cele mai bune soluții la nevoia ta sau a echipei;
💎 Înainte de a reacționa, îndreaptă-ți atentia către propria respirație, 10 secunde, în acel ”spațiu-tampon” se află puterea ta de a decide care va fi răspunsul tău;
💎 Alternează momentele de muncă cu cele de relaxare (nu-ți lua de lucru acasă!);
💎 Hidratează-te, nu neglija alimentația! (dacă te simți obosit/tensionat/ă, bea un pahar de apă – creierul are nevoie permanentă să fie hidratat, cu atât mai mult în perioadele stresante; ideal, hrană cât mai bogată în nutrienți de calitate – creierul se hrănește cu glucoză, grăsimi nesaturate –omega 3-, antioxidanți etc -; acest organ consumă 20% din energia corpului!);
💎 Fă mișcare (exercițiile fizice reduc anxietatea, elimina hormonii de stres, amplifică buna-dispoziție, favorizează producerea de serotonină);
💎 Dezvoltă-ți un hobby (mută atenția de la ruminarea mentală către intenția de a fi creativ/ă);
💎 Practică Mindfulness (tehnici de respirație și meditație – ajută la calmare, focusare, eliberare de frici etc;)
💎 Dacă simți că ai nevoie de sprijin pentru a reveni la starea de echilibru, apelează la un profesionist (terapeut, coach, etc) – avem nevoie atât de igienă fizică, cât și/mai ales de igienă mentală!
Tu cum reușești să te menții în echilibru? Sau, cum ai făcut să ieși din situații stresante?
Lasa-mi un comentariu, este valoros, atât pentru cei care trec prin perioade de stres/burnout, cât și pentru întărirea convingerii că nu suntem singurii care s-au confruntat cu asemenea provocări.
“Sharing is humanity <fingerprint>”
Zile cu sens și reziliență emoțională!
Magda
Stress management expert
