Prea puțin, optim sau exagerat?
Prea puțin stres, nu ne motivează; nivelul optim de stres apare atunci când suntem provocați de o activitate/sarcină care are importanță pentru noi, dar care este limitată în timp.
Granița dintre stresul optim și burnout vizează factorul ”timp”, cât de mult dureaza activitatea/sarcina în care investești resurse (energie fizică, mentală), fără să ”îți permiți” momente de pauză.
Burnout-ul este, așadar, o stare de epuizare fizică și emoțională cauzată de perioade lungi de stres constant.
În evoluția umanității, stresul a avut un rol adaptativ.
După ce a dispărut factorul declanșator (a.k.a. <ursul care era pe urmele noastre, dar de care am reușit să scăpăm> 😁), corpul nostru este (mai corect spus, ”era”) setat să revină la starea de homeostaza. Problemă apare atunci când nu revenim la echilibru ceea ce reprezintă indiciul unui stres puternic.
Când nu există o revenire la homeostază, energia vitală se pierde din corp. Astfel, există mai puțină energie în interiorul tău pentru repararea celulelor. Aceasta, pentru că, energia este canalizată către mecanismele de “luptă” sau de “fugă” și nu mai este vremea pentru mentenanță de rutină; este vremea pentru apărare/supraviețuire, fiecare celulă funcționează pentru sine, comunitatea celulelor care ar trebui să lucreze împreună, devine fragmentată, sistemele imunitar și endocrin, printre altele, nu (mai) sunt prioritare.
Este ca și cum am trăi între o țară, în care 98% dintre resurse ar fi distribuite către apărare și nu mai rămâne aproape nimic pentru spitale, școli, construcția și repararea drumurilor, resursele pentru hrană etc. Pe șosele apar gropi, care nu mai sunt reparate, școlile se confruntă cu tăieri bugetare, prin urmare, elevii ajung să învețe mai puțin, programele de asistență socială trebuie să se închidă, nu mai sunt suficiente alimente pentru a hrăni populația.
Acestea sunt câteva dintre argumentele pentru care, stresul pe termen lung, a fost asociat cu anxietatea, depresia, problemele digestive, problemele de memorie, insomnia, problemele digestive, bolile de inimă, accelerarea procesului de îmbătrânire, alergiile, infertilitatea etc, toate fiind rezultatul schimbărilor epigenetice (impactul factorilor din mediu asupra individului).
🛑 Niciun organism din natură nu este conceput să reziste stresului pe termen lung.🛑
Cercetătorii de la Institutul Medical al Universității din Ohio au descoperit peste 170 de gene care sunt afectate de stres,100 dintre acestea își opresc complet activitatea, inclusiv cele care produc direct proteine pentru a facilita tipul adecvat de vindecare.
Cercetătorii au raportat faptul că rănile pacienților stresați s-au vindecat cu 40% mai greu; stresul prelungit conduce la încetinirea procesului de regenerare celulară.
De asemenea, s-a ajuns la concluzia că sistemul nervos are un efect direct asupra replicării virale – cu cât suntem mai stresați, cu atât suntem mai predispuși la răceli, gripe, viroze (”C” word- cuvântul care a scris istorie în 2020-2022 😅).
Deși reacția de ”luptă sau fugi” a avut, la început, un rol benefic, pentru că i-a ținut în viață pe primii oameni, acum este clar faptul că, atunci când acest sistem de supraviețuire este constant activat, așadar pe o perioadă mai lungă de timp, corpul își va devia din ce in ce mai mult resursele necesare pentru crearea unei sănătati optime.
Stresul creează DEPENDENȚĂ? 🤔
”Moștenirea” emoțiilor negative:
Pe măsură ce continuăm să producem hormoni ai stresului, creem o serie de emoții negative care formează un ciclu repetitiv, ducând la dependența față de asemenea ”stimulente” (furie, ostilitate, agresivitate, ură, frustrare, teamă, anxietate, gelozie, nesiguranță, rușine, tristețe, lipsă de speranță, senzație de neputință). Devenim dependenți de aceste stări, în care doar supraviețuim (fie ”luptăm”, fie ”fugim” sau ”paralizăm”), deci nu avem resursele necesare pentru ”construcție”, ”reabilitare”, focusul este pe ”rezistență”.
De fapt, suntem capabili să declanșăm reacția la stres doar prin puterea gândului, e suficient să ne amintim ceva negativ (care ne-a produs în trecut stări nefavorabile), iar adrenalina și cortizolul ”iși fac de cap”, din nou.
Doar că, atunci când nu mai reușim să oprim multitudinea gândurilor, ne îndreptăm, cu pași repezi către o posibilă somatizare în corp, de Ia o răceală banală până la boli considerate incurabile.
Dacă ne concentrăm o perioadă mai lungă de timp pe aceleași gânduri, corpul începe să se schimbe la nivel fiziologic, pentru a ”se pregăti” pentru acel eveniment viitor gândit de tine. Corpul începe să trăiască în acel viitor creat, iar, ca o consecință a acestui fenomen, procesul de condiționare începe să activeze sistemul nervos autonom și să creeze substanțe chimice de stres corespunzătoare acelui gând. Astfel se creeaza conexiunea intre minte și corp. 💡
Cercetările au confirmat faptul că emoțiile stresante declanșează reacții hormonale și genetice, stresul afectează viteza de vindecare a leziunilor și de închidere a rănilor.
Un studiu realizat pe 100 de cupluri cărora li s-au provocat răni ușoare la suprafața pielii mâinilor, a arătat faptul că rănile celor care au menținut o stare de conflict în cuplu, s-au închis mult mai greu iar cicatricile au rămas vizibile o perioada îndelungată de timp.
Cercetările au arătat și efecte inverse: reducerea stresului cu ajutorul emoțiilor pozitive, ceea ce declanșează schimbări epigenetice care îmbunătățesc starea de sănătate.
Două studii cheie (realizate de cercetători de la Institutul Mind&Body, din cadrul Spitalului General Massachusetts) au examinat efectele meditației, recunoscută pentru provocarea unor stări de liniște și chiar de regenerare asupra expresiei genelor.
În primul studiu, efectuat în 2008, 20 de voluntari au experimentat, timp de opt săptămâni, diferite practici de echilibrare minte-corp, inclusiv câteva tipuri de meditație, yoga și rugăciune. Cercetătorii au urmărit, de asemenea, 12 persoane experimentate, care practicau câteva ore pe zi același tehnici.
La sfârșitul perioadei de studiu, novicii au prezentat schimbări a 1050 de gene, unele reglate pozitiv pentru sănătate și altele reglate negativ pentru stres, precum și tensiune arterială, ritm cardiac și respirator reduse, în timp ce practicanții cu experiență au exprimat 229 de gene noi; majoritatea schimbărilor genetice au arătat îmbunătățiri ale reacției corpului la stresul cronic.
Al doilea studiu efectuat în 2013, a arătat faptul că, generarea reacției de relaxare, produce efecte în schimbările genetice în doar o singură ședință de meditație, atât pentru novici, cât și pentru practicanții cu experiență. Nu în mod surprinzător, aceștia din urmă au obținut mai multe beneficii, genele care au fost reglate pozitiv le-au inclus pe cele implicate în funcția imunitară, metabolizarea energiei și secreția de insulină, în timp ce genele care au fost reglate negativ, le-au inclus pe cele asociate cu inflamarea și stresul.
Ce arată aceste studii?
…cât de mult ne putem influnța corpul, prin puterea gândului, cât de mult suntem în controlul propriilor gene dacă ne schimbăm perspectiva din care privim lucrurile/evenimentele/oamenii!
Cât de CONȘTIENT/Ă ești de ceea ce (îți) creezi?
Scrie-mi opinia ta, iar dacă ai trecut prin experiențe care demonstrează ce am scris mai sus, m-ar bucura să le împărtășești.
Zile cu sens și…relaxare!
Magda
