”Mă simțeam de parcă aș fi fost un impostor în propria viață”
Știai că marea majoritate a oamenilor experimentează cel puțin unul dintre ”sindromurile impostorului” (sabotori interni)?
Nu ai auzit despre acest concept, deși, poate, ești cumva intrigat și, în același timp, curios să aflii dacă ”ai trecut și tu pe-acolo”?
În ce constă ”sindromul impostorului”?
Experiența de a simți că ești fals – simți că în orice moment vei fi descoperit că esti “fraudulent” – ca și cum nu meriți să fii unde ești și ai ajuns acolo doar prin ”noroc chior”.
Poate afecta pe oricine, indiferent de statutul său social, mediul profesional, nivelul de calificare sau gradul de expertiză.
Se estimează faptul că 70% dintre oameni vor experimenta cel puțin un episod al acestui fenomen în viața lor.
Caracteristicile ”sindromului impostorului” (S.I.):
🔻 Incapacitatea de a-ți evalua în mod realist competențele și aptitudinile
🔻 Atribuirea succesului tău factorilor externi, nu crezi în performanța obținută
🔻 Teama că nu te vei ridica la înălțimea așteptărilor
🔻 Sabotarea propriului succes
🔻 Îndoială de sine
🔻 Stabilirea unor obiective foarte provocatoare pe care este greu sa le atingi.
În timp ce pentru unii oameni, S.I. poate fi combustibil pentru a obtine motivația de a realiza ceva, acest lucru are de obicei un cost, anxietatea constantă. S-ar putea să te pregătesti excesiv sau să lucrezi mult mai mult decât este necesar pentru a te „asigura” că nimeni nu află că esti un „mic impostor”.
Acest lucru creează un cerc vicios, de exemplu, consideri ca singurul motiv pentru care ai supraviețuit ”acelei sedințe” a fost că ai stat treaz toată noaptea si ai repetat ce urma sa spui. Sau, crezi că singurul motiv pentru care ”ai făcut față” acelei petreceri a fost că ai memorat detalii despre toți invitații, astfel încât să ai mereu idei pentru discuții.
Problema cu S.I. este că, deși poți experimenta performanța într-un domeniu, acest lucru nu iti schimbă convingerile. Chiar dacă este evident că performezi într-o activitate sau că esti bine ”văzut” la muncă sau ești considerat „sufletul petrecerii”, te macină gândul: „Dacă ar știi că, de fapt, nu sunt chiar așa….?” Cu cât reușești mai mult, cu atât te simți mai mult ca un „mic impostor”. Este ca și cum nu ți-ai putea interioriza experiențele de succes.
În cele din urmă, aceste sentimente agravează anxietatea și pot duce chiar la depresie. De asemenea, persoanele care suferă de S.I. tind să nu vorbească despre cum se simt cu nimeni și se luptă în tăcere.
Gândirea negativă, neîncrederea în sine și autosabotarea care caracterizează adesea S.I. pot avea efecte asupra multor domenii ale vieții noastre.
Cel mai mare sabotor (”impostor”) este criticul/”judecătorul” din noi.
El este cel care ”ne avertizează” permanent asupra greșelilor, asupra riscurile viitoare, te trezește în miez de noapte cu gânduri de îngrijorare, se ”fixează” pe ceeea ce este în neregulă cu ceilalți sau cu viața ta etc.
”Judecătorul” ne poate activa ceilalți sabotori, cu care ”face casă bună” și cu care provoacă o mare parte din stres, îți reduce eficiența și dăunează relațiilor tale:
🧨️ ”Evitantul” (se focusează doar pe ce e pozitiv și plăcut, într-un mod extrem; evită să se confrunte cu dificultățile sau conflictele)
🧨️ ”Controlorul” (nevoie compulsivă de a deține controlul)
🧨️ ”Maratonistul” (cel care nu se oprește din a acumula ”trofee”)
🧨️ ”Ultra-raționalul” (supra-analizează totul, inclusiv relațiile)
🧨️ ”Super-vigilentul” (vede peste tot pericole)
🧨️ ”People pleaser” (cel care dorește să mulțumească pe toată lumea)
🧨️ ”Neobositul” (permanent în căutare de noi provocări)
🧨️ ”Perfecționistul” (nevoia de ordine și organizare duse mult prea departe – ”totul trebuie sa fie perfect” – 🙈 😁
🧨️ ”Victima” (modalitate de a obține atenție și afecțiune).
Din fericire, există SOLUTII! J
Iată ce declară un client, cu care lucrez în cadrul programului ”Ready for Debugging” :
”Lucrez cu Magda, deja de 1 lună.
M-a amuzat denumirea programului, nu credeam că am nevoie de o ”devirusare”:).
Însă, după testele de evaluare a nivelului de stres&gradului de epuizare, a tipurilor de sabotori interni, în paralel cu cele de personalitate, a gradului în care îmi respect valorile și punctele forte, am înteles că e nevoie, mai mult ca oricând de o ”curățenie de primăvară”, dacă nu chiar de una ”for all seasons!” 😉
Cred că, pe undeva, ne asemănăm programelor de calculator. Uneori, avem nevoie de un antivirus puternic, care să ne curețe ”hard-ul”.
În sesiunile cu Magda, am realizat că respectul de sine și auto-validarea erau strâns legate de nivelul performanțelor mele, care erau ca un drog pentru mine. Nu mă ”vedeam” fără ele, aveam nevoie mereu de alt ”teritoriu de cucerit” care să-mi aducă validare. Iar totul trebuia să fie perfect și în controlul meu! Că doar, sunt ”maratonistă” la pachet cu ”perfecționistă”, combinație de sabotori perfecți!
Asta a adus după sine mult stres și epuizare nervoasă.
Cortizolul o luase razna, de-a dreptul. Nu mai dormeam bine, permanent irascibilă, relația cu partenerul meu o ”luase la vale”. Au apărut problemele de sănătate.
Acum, mă chinuiam să duc la bun sfârșit task-uri simple, pe care odată le făceam fără efort. Din zi în zi mă simțeam mai vlăguită, mai ”stoarsă”.
Simțeam că nu mai sunt în control, că ceva în mine s-a schimbat și, nu în bine.
Deși îmi doream, în continuare, să fac totul perfect, nu mai îmi ieșea.
Mă simțeam de parcă aș fi fost un impostor în propria viață.
Devenise tot mai imperativ să fac ceva și pentru mine. O prietenă mi-a povestit despre programul Magdei și cât de mult o ajutase.
Așa că, ”I gave it a try”.
În cadrul acestui program de 3 luni (consultanță 1-1, coaching 1-1, mentoring, Mindfulness&EFT, alimentație potrivită tipului de personalitate), din care am parcurs doar 1 lună până acum, mi s-au pus la dispoziție tehnici și instrumente (grafice și aplicații ușor de folosit), prin care am conștientizat CUM și CÂT mă sabotam, fără să îmi dau seama. Am realizat că partea creierului meu care acționa exagerat la stimulii care îmi ”apăsau butoanele”, se poate controla prin tehnici ușor de pus în practică, în doar câteva minute.
Lucram la diminuarea puterii sabotorilor interni, așa cum era în structura programului din prima lună.
Spre surprinderea mea, am învățat că pot să îmi lucrez ”mușchii” mentali, să-i pun la treabă, de data asta, să lucreze ÎN FAVOAREA mea. Prin tehnicile învățate, am început să mă observ în diferite situații, atât la muncă, cât și în viața personală și să îmi pun la îndoială credințele care mă făceau să simt că nu fac de ajuns dacă nu iese totul ”perfect” și să mă simt bine cu mine chiar și atunci când lucrurile nu ies precum mi-aș dori.
Cel mai mare ”judecător”al propriei persoane, sunt eu sau ”am fost”, nu ceilalți. Îmi era mai clar ca niciodată, idee confirmată și de testele pe care Magda mi le-a pus la dispoziție.
Ceea ce îmi place în acest program, este faptul că totul are o structură, lucrăm pe etape și cuantificăm rezultatele. Nimic nu e lăsat ”pe afară”.
Nu mi-a fost greu să îmi dau seama, după sesiunile de mentoring, motivul pentru care mi se părea atât de greu să mă schimb, faptul că totul, absolut totul, este ”înscris” în ”harta”creierului nostru. Se creează rețele neuronale în funcție de obiceiurile pe care le menținem, indiferent dacă sunt obiceiuri care ne servesc sau nu. De aceea, e nevoie de timp și efort ca să ne schimbăm, să implementăm gânduri potrivite, pe care să le menținem o perioadă bună de timp până devin automatisme. 🏋
După sesiunile de respirație și meditație ghidată, starea de spirit, somnul, chiar durerile de cap, care mă ”bântuiau” în ultima vreme, respectiv modul cum răspundeam task-urilor urgente, s-au îmbunătățit considerabil.
Colegii de birou au început să vadă diferența între cum eram în urma cu 1 lună și cum sunt acum. Bine, cu ironiile de rigoare, legate de o posibilă ”interferență” a partenerului de cuplu, că, doar suntem români, ne dăm mereu cu părerea! 🙃.
Încă mai am provocări în a pune ”STOP” dialogului interior negativ și să mă îndrept către ceea ce îmi doresc să obțin la sfârșitul celor 3 luni de program, propria reziliență emotională.
Dar, încă sunt la început, aștept cu nerăbdare ce va urma!”
Mirela B.
”Programarea” sabotorilor interiori își poate avea originile în educația și dinamica familiei de origine. Stilurile parentale caracterizate prin mult control sau prin superprotecție, pot contribui la dezvoltarea sindromului impostorului.
De exemplu, s-ar putea să fi provenit dintr-o familie care a pus mare preț pe realizări, succese școlare sau ai avut părinți care au baleiat între a oferi laude și a fi critici.
De asemenea, studiile sugerează că persoanele care provin din familii conflictuale și în care nu s-a oferit sprijin, pot avea mai multe ”șanse” de a experimenta S.I.
O noua etapă în viață poate declanșa sindromul impostorului. De exemplu, să începi facultatea te-ar putea face să ai un sentiment de dezrădăcinare și să simți ca nu ești capabil să înfrunți provocările.
Se pare că S.I. se întâlnește cel mai frecvent atunci când oamenii se confruntă cu schimbări în zona profesională sau personală, când încearcă lucruri noi. Presiunea de a dovedi, de a reuși combinată, uneori, cu lipsa de experiență, poate declanșa sentimente de inadecvare în noile situatii sau roluri.
Vestea bună este că odată conștientizat, începe să își piardă din putere. Este ca și cum pui lumina pe un loc întunecos, încetează de a mai fi astfel. Devine lumină.
Bineînteles, este un proces, lucrurile nu se întâmplă peste noapte, dar odată pus în mișcare, capătă tracțiune, te ”trage” spre înainte. Și, e cu atât mai fascinant și motivant, cu cât realizezi că depinde de tine să faci acest pas. Stă în puterea ta, în alegerea ta.
Alegem să fim ”victime”, să ne lăsăm conduși acolo unde viața ne duce sau alegem să ne creăm propria realitate, cu împuternicire și determinare.
Stiu că, uneori, pare greu să faci asta când ești pe ”low batteries”, când toată lumea vrea ceva de la tine, iar tu îți dorești doar…să te ”clonezi”.
Însă, cu cât consumi mai multă energie, fără să o pui la loc într-un fel, fără să ai grija și de tine, cu atât grăbești calea spre epuizare cronică. Și, odată ajuns/ă acolo, va fi mult mai greu să faci față solicitărilor zilnice și să te refaci.
Toți trecem prin momente stresante, care ne copleșesc și ne încetinesc din drumul către succes. Însă nu e nevoie să rămănem acolo.
Dacă te confrunți cu provocări noi în viața ta sau cu stări de epuizare cronică, reacționezi exagerat la cel mai mic stimul sau te simți obosit/ă chiar dacă ești implicat/ă în activități simple sau, pur și simplu, ai nevoie să fii ascultat/ă, fără judecată, scrie-mi. Îți pot fi, cel puțin, un partener într-o simplă discuție care îți poate fi utilă.
Sau, dacă îți dorești mai mult pentru tine și cei dragi, te pot ajuta:
⏏️ să lași în urmă ceea ce nu mai este util (credințe limitative, blocaje, emoții negative, programe sabotoare etc);
⏭ să îți construiești un mindset sănătos, într-un corp eliberat de emoții nefolositoare, împuternicit și revitalizat;
⏭ să ajungi să ai propria reziliență emoțională, indiferent de ce se întămplă în jurul tău;
⏭ să dobândești și să-ți menții starea de bine chiar dacă ești înconjurat/ă de haos;
⏭ să ai puterea de a face alegeri, în concordanță cu CINE ești, nu cu cine ”se vrea” să fii!
⏭ să treci de la ”life is happening TO me” către o noua paradigmă: ”life is happening BY me”!
”Ready for Debugging?”
Călătoria începe cu un singur pas: CURAJUL de a-l face!
Un weekend cu bucurie îți doresc!
Magda
Your change facilitator
